Bilet spre Adolescență este proiectul pe care noi, în formula actuală, ne doream de mult timp să îl implementăm. Bineînțeles că am vrea să îl extindem cel puțin la nivel județean, în toate cele 93 de comunități (municipii, orașe și comune), dar am vrut să vedem cum va fi primit și cum vor reacționa copiii, părinții și profesorii. Pe măsură ce avansăm cu implementarea lui, înțelegem nevoile adolescenților, temerile părinților, dorința profesorilor de a le fi sprijin copiilor și, mai ales, nevoia de educație.

În rândurile care urmează puteți citi câteva impresii ale Marcelicăi Chirac, colega noastră care în proiect este consilier de dezvoltare personală. În spatele denumirii ăsteia lungi, Marcela este psihoterapeut de cuplu și familie, lucrează cu copiii și tinerii diagnosticați cu boli incurabile și, cu ceva ani buni în urmă, când fiicele ei erau adolescente, a început să organizeze întâlniri cu adolescenții, în licee, pentru a-i ajuta să afle mai multe despre ceea ce se întâmplă cu ei în adolescență.

Dacă vă place ceea ce citiți, vă invităm să dați #share pentru a ajuta câți mai mulți adolescenți să fie #instaredebine.

,, Am pornit cu încredere şi entuziasm în proiectul Bilet spre Adolescenţă, şi am cunoscut o comunitate de adolescenţi şi implicit părinţii acestora cu nevoi primare nesatisfăcute, cu profesori doritori de schimbare, dar uneori neputincioşi în confruntarea cu problemele şi lipsurile implicite şi am aflat poveşti de viaţă uneori doar închipuite ori dorite de către adolescenţi. Am cunoscut copii care preferă să vină de la mai mulţi kilometri distanță într-o şcoală care are toalete.  Am cunoscut adolescenţi extravertiţi (prea) dar şi adolescenţi  blazaţi cu priviri triste, parcă fără aşteptări, ca şi cum calea lor în viaţă este stabilită deja şi nimeni şi nimic nu o mai poate schimba.

Am citit bucuria pe chipurile lor la primirea pachetelor cu produse de igienă şi fericirea aflării că vor primi o gustare dulce.

Am cunoscut părinţi care nu-şi schimbă şosetele din cauză că nu le au, nu se spală pe dinţi pentru că le-au căzut şi se spală mai rar pe corp, spre deloc, pentru că nu au unde sau sunt prea mulţi membri în familie pentru a căra  multe găleţi cu apa, dar şi părinţi care depun eforturi să-şi pregătească copiii ,,pentru a reuşi în viaţă”.

Am cunoscut director de şcoală care a înţeles că un proiect finanţat, aplicat în şcoala sa este ca o binecuvântare în sprijinirea elevilor.

Primul modul al proiectului a fost o experienţă cât un an de practică.

Va urma: ,,Adicţia la internet şi cybersexul”.- Marcela Chiriac.

#kauflandsprijina

#instaredebine

#FDSC

#biletspreadolescenta

by Ciprian Babusanu

B.A.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.