Am început toamna aceasta cu inima deschisă şi cu multă bucurie  să explorez din nou (pentru a nu ştiu câta oară) cu mintea şi cu sufletul minunata vârstă a adolescenţei. Am spus ,,da” alături de colegii mei şi am pornit împreună în proiectul „Bilet spre adolescenţă” cu speranţa că prin promovarea unui stil de viaţă sănătos, vom creşte numărul adolescenţilor care vor deveni adulţi care să ştie să se menţină #înstaredebine, de-a lungul vieţii.

Cum nu aleg să mă implic decât în proiecte în care cred  şi care aduc un plus de valoare în vieţile oamenilor, de data aceasta am avut eu bucuria, la rându-mi , în timpul activităţilor desfăşurate,  să primesc un plus de valoare în viaţa mea şi să-mi încarc sufletul cu gingăşia, puritatea şi inocenţa copiilor din localităţile Bolătău(com. Zemeş), Pralea(com. Caiuţi) ,  Şc. Gimnazială „Nicu Enea” şi nu în ultimul rând copiilor din localităţile Zemeş şi Roşiori.

M-am încărcat de energie pozitivă să văd cu câtă bucurie mai ştiu unii copii să primească în dar şi să se bucure de un fruct sau alt aliment banal şi în acelaşi timp am constatat cu tristeţe că pentru unii copii, o gustare banală reprezintă poate principala masă din aceea zi ; că punguţa cu produse de igienă a fost foarte preţioasă şi mult aşteptată pentru copiii care au parte de foarte puţin în familiile lor. Iată în ce mod neaşteptat, am primit şi eu o altă lecţie de viaţă , simţindu-mă recunoscătoare faţă de Dumnezeu pentru ce mi-a dăruit ca, copilul meu să nu trăiască în lipsuri şi să mă gândesc mai serios cum aş putea eu să contribui mai mult la starea de bine a acestor copii.

Dincolo de latura emoţională a acestui proiect, trăită din plin până acum, mi-am propus şi m-am străduit, ca prin conţinutul activităţilor să trasmit nu doar cunoştinţe/ noi informaţii /acualizări de informaţii despre igienă, alimentaţie sănătoasă, sport  şi voie bună ci şi să dezvolt la copii gradul de conştientizare privitor la impactul asupra sănătăţii lor ,pe termen scurt, mediu şi lung a lucrurilor/comportamentelor /alegerilor  pe care le fac zilnic sau li se cer să fie făcute; cu alte cuvinte să-şi pună întrebări de tipul : „ De ce să fac asta? Care este motivul pentru care ar trebui să adopt acest comportament? Ce beneficii voi avea eu dacă aleg să fac asta?” astfel încât să capete abilitatea de a lua decizii şi de a face alegeri sănătoase care să le permită sa-şi urmeze visele.

Pe de altă parte, prin modul direct prin care am ales să vorbesc despre aspecte delicate care ţin de corpul lor şi de o îngrijire corectă/adecvată, am vrut să-i ajut să înţeleagă că nu este ruşinos, ci firesc şi sănătos să povestim despre aceste lucruri mai intime, atâta timp cât scopul priveşte sănătatea/starea de bine a fiecăruia şi acceptarea/obişnuinţa de a se raporta corect la ,,noul” corp, de viitor adult, aşa cum le este dat oamenilor să se dezvolte şi să crească.

Constat că aceşti copii ca şi mulţi alţii cu care am lucrat în trecut, receptează mai bine mesajele pro sănătate dacă  le sunt furnizate într-o manieră nonformală, într-un cadru în care se simt bine şi în siguranţă şi pentru asta mulţumesc domnilor profesori, care au avut încredere şi ne-au creat toate condiţiile necesare pentru ca tinerii să-şi poată lua şi într-un alt mod, informaţiile necesare.

Îmi doresc ca, până la sfârşit, acest proiect să aibă un impact real asupra elevilor şi să aducă un plus de valoare în vieţile tuturor celor implicaţi, ,,atinşi” în mod direct sau indirect de întâlnirile cu noi.

Angelica Huiban, consilier dezvoltare personala